Smart21 DAMBOVITA Ultimul potcovar din Runcu

Ultimul potcovar din Runcu



Ultimul fierar de la Runcu, localitate aflată la poalele Muntelui Leaota, în judeţul Dâmboviţa, este Laurențiu Vușcă un bărbat de 53 de ani. Meseria de fierar nu este ușoară, este grea și necesită energie, pricepere, răbdare şi îndemânare. Esențialul, după cum spune Lauremțiu potcovarul,  este “să baţi fierul cât este cald”, aşa cum este el cunoscut în sat. De asemenea, laurențiu Vușcă  este angajat, la Heidelberg Cement Fieni. Bărbatul spune că a îndrăgit meseria de la vârsta de 17 ani, atunci când a intrat în atelier cu tatăl său.

În zonele rurale, acolo unde căruţa este indispensabilă la muncile agricole, prietenia dintre om și cal este ceva normal și indispensabil. Aşa cum maşinile au nevoie de reparaţii sezoniere, şi caii au nevoie de potcoave și de o atenţie deosebită.    „Şi caii au nevoie de anvelope de iarnă. Potcoavele trebuie schimbate în anotimpul rece pentru a nu aluneca pe gheaţă. Se folosesc potcoave speciale, care nu alunecă, din vidia, un oţel rapid. Nu e de glumit cu potcoavele la cai. Ele se schimbă la sosirea primăverii”, a explicat potcovarul.

În Runcu există aproape 100 de proprietari de cai care se bazează pe serviciile sale lui Laurențiu.   „Din păcate nu am cui să transmit acest meşteşug, pentru că cei tineri nu vor să se murdărească pe mâini. E greu, trebuie să baţi tot timpul fierul. Mulţi vor bani care se câştigă uşor şi repede. Am rămas cam singurul potcovar din Runcu. Mai este un puştan în Brebu. E o meserie mizerabilă şi nu o mai caută nimeni. Stai cu mâinile mereu în mizerie, crapă pielea şi este nevoie să dau cu cremă zilnic. Am copii, dar sunt plecaţi în străinătate. La noi în comună nu vrea nimeni să îmi fure pâinea. Eu am învăţat de la tata meserie, de la 17 ani. Mi-a plăcut să învăţ şi nu m-am lăsat. Mi-a plăcut mie, nu m-a obligat nimeni”, și-a exprimat bărbatul oful.

Laurenţiu nu este pricepul numai la potcovit, ci și la făurit uneltele necesare în orice gospodărie: topor, sapă, cazma etc.   Cât despre școală, potcovarul Laurenţiu are numai gânduri bune „M-am ţinut şi de şcoală. Am făcut seralul şi m-am şi angajat. Mergeam în paralel şi cu şcoala, şi cu serviciul. Acum muncesc în atelier în fiecare zi, după program, în afară de zilele de sărbătoare, că suntem creştini. Lucrez la 3-400 de grade, ca să se poată modela fierul. Potcovăria era o meserie de bază în trecut. Acum a ajuns mai de nimic. Negociem cu toţi clienţii. Nu au bani toţi, dar mai aduc produse. Orium, cu 10 lei se face gata calul”, a mai spus Laurențiu potcovarul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *